A.S.C.H.F-R filiala Arges

Cu emotie in suflet, mic sau mare, fiecare din noi am asteptat ca Mos Nicolae sa-si faca simtita prezenta, azi dimineata.

Prin bunavointa mosului, tinerii din centrul de socializare NOVA, au fost azi vizitati, de spridusii sai. Bucuria de pe fetele tuturor, abia daca poate fi exprimata in cuvinte. De fiecare data cand vad “fericirea” mi se inunda privirea. Abia mi-am tinut lacrimile in frau. Bucuria tinerilor nostrii este la fel de mare ca a tuturor copiilor de pe acest pamant. Ei nu sunt tineri cu dizabilitati, sunt tineri care nu au uitat sa fie copii!

Multumim Mosule ca nu ne-ai uitat!

poze nicolae

Reclame

3 DECEMBRIE 2018 - Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati

Fiecare zi e o lupta, o lupta cu tot ce ne poate lasa in urma daca renuntam sa mai facem ceva. Activitatile derulate zi de zi nu fac decat sa continue lupta cu noi insine, cu dezamagirea, cu maini si picioare care au nevoie de exercitii infinite, cu lacrimile care vin uneori in firescul lucrurilor. Si ce bine e sa ai prieteni, sa te bucuri de fiecare zi, sa nu mai ei totul ca pe o lupta ci ca pe o joaca. Ne jucam si cantam, povestim si ne imprietenim, ne miscam si invatam sa facem tot felul de lucruri pentru o sanatate mai buna!

poze NOVA

FIE CA SFINTII MIHAIL SI GAVRIIL SA-I OCROTEASCA PE COPIII, ANGAJATII SI  PRIETENII NOSTRI! LA MULTI ANI! FTI BINECUVANTATI CU TOATE CELE BUNE!

LA MULTI ANI GABRIELA, LA MULTI ANI GABRIEL, LA MULTI ANI MIHAELA SI MIHAI!

BRICOLAM SI MESTERIM, CLASA DE LUCRU, O IMBRACAM IN HAINE FRUMOASE DE TOAMNA SI IARNA. CU MAINI DIBACE CATE NU POTI FACE? INVATAM SA COMBINAM CULORI, SA PUNEM ATA PE CUIE, PICTAM, MODELAM, FACEM COLAJE. VA PLAC LUCRARILE NOASTRE?

LA MULTI ANI DANA!DE CEVA VREME, ESTI MEREU ALATURI DE NOI, ITI MULTUMIM DIN SUFLET PENTRU SOLIDARITATE SI MAI ALES PENTRU PRIETENIA MINUNATA CE NE-O PORTI! SA FII FERICITA, SANATOASA SI MEREU INCREZATOARE ASA CUM ESTI SI CUM TE STIM!

 

DANA

 

 

La multi ani Marina! La multi ani Mariana!

Azi am sarbatorit la dublu.

Marina, o tinara plina de viata, cu glumele mereu la ea, simpatica si foarte fericita ca isi serbeaza ziua de nastere, s-a simtit bine alaturi de colegii ei dragi, de mama ei si de angajatii centrului de socializare NOVA.

Mariana, colega noastra, a sarbatorit si ea azi ziua de nastere alaturi de noi. Le dorim sa fie fericite, sanatoase si sa mai serbam si alte aniversari impreuna, multi ani de acum inainte!

 

 

 

 

De fiecare data cand un beneficiar al centrului de socializare NOVA isi sarbatoreste ziua de nastere, este pentru noi toti prilej de mare bucurie. Toti tinerii se simt bine, canta si se delecteaza cu melodii cantate la televizor.

La multi ani Elena!

Viata lunga si frumoasa iti dorim draga noastra! sa fii iubita si fericita alaturi de toti cei dragi!

 

 

 

 

Ii multumim lui Robert pentru aceasta zi minunata si ii uram  sa fie sanatos si fericit alaturi de toti cei dragi lui. Ne bucuram din suflet ca a ales sa serbeze ziua alaturi de noi si speram ca vom avea ocazia sa mai sarbatorim multe zile de nastere alaturi de el!

La multi ani minunati!

DSC_8894

DSC_8897

DSC_8899

DSC_8903.JPG

DSC_8902

DSC_8906

 

Brînzea Victoria-Mihaela are 35 de ani, este angajată a Universității din Pitești, în cadrul Centrului pentru Managementul Calității și Programe Universitare, în funcția de secretar cu atribuții pe direcția Programe Universitare și cadru didactic asociat. Dedică mult timp sarcinilor de serviciu, pentru că îi place ceea ce face, dar, timpul rămas liber îl dedică şi pasiunilor sale înrădăcinate în suflet încă din copilărie: cititul, muzica, filmele și, chiar dacă nu este o pasiune propriu-zisă, ci mai mult o necesitate primordială pentru liniștea sufletului său, petrecerea clipelor alături de familie și de oamenii dragi.

De la vârsta de 1 an, a fost diagnosticată cu neuropatie ereditară Charcot-Marie-Tooth, o maladie pe care am încercat să o înfrunte încă de la primele sale semne, suferind numeroase intervenții chirurgicale, care au reușit să o stopeze într-o oarecare măsură. În primii ani ai copilăriei, maladia nu și-a pus amprenta foarte mult asupra ei, reușind să fie un copil ca oricare altul (atunci, când nu era în spital pentru intervenții) și să se bucure de o copilărie cu școală, teme și timp liber petrecut cu copilașii vecini în fața blocului. Timpul a trecut și maladia și-a cerut tributul, fiind obligată acum să folosescă un fotoliu rulant, care a devenit cel care îi permite să se poată bucura de lume în continuare.

Care este crezul tău? Ce te motivează să mergi mai departe?

Forța motivatoare pentru mine este în primul rând Dumnezeu, care călăuzește zi de zi pașii noștri timizi și ne ajută să găsim tăria de a merge mai departe și de a nu renunța la niciun vis din cele ferecate în „cutiuța” sufletului. Crezul meu este că, dacă îți dorești cu tărie și nu te dai bătut, nimic nu este imposibil și, cu ajutorul lui Dumnezeu, și cele mai îndrăznețe visuri pot deveni realitate.

Cum este la locul de muncă? Cum te înţelegi cu colegii, sunt alături de tine, te sprijină în munca de zi cu zi?

Locul de muncă este pentru mine o a doua casă unde s-a închegat o familie frumoasă, cu membrii diferiți, dar uniți de aceeași trăsătură: sufletul mare. Eu sunt mezina “familiei” și, de fiecare dată, găsesc sprijin pentru tot ceea ce-mi este dificil să întreprind și sunt sprijinită și acceptată pentru ceea ce sunt: un om care, indiferent de condiția sa (de care uit adesea), face tot posibilul să-și ducă treaba la bun sfârșit, cu rezultate cât mai bune.

POZE1

Cum ai reuşit să-ţi depăşeşti limitele? Să fii un exemplu pozitiv pentru toţi cei din jurul tău?

Așa cum am mai spus, cu Dumnezeu alături, nu avem limite. El mi-a oferit cel mai mare dar: familia care a făcut posibil ca fiecare obstacol să poată fi doborât cu perseverență, mami și tati fiind, pe rând, colegii mei de școală, de facultate, de doctorat, numai că nu li s-a dat nicio diplomă oficială, ci doar recunoștința mea veșnică, rezultatul fiind omul împlinit care se află acum în fața ta. De asemenea, pot spune că sunt rezultatul oamenilor minunați pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale, care m-au sprijinit și m-au inspirat, făcându-mă să-mi doresc ca, prin muncă și dăruire, să devin, măcar pe sfert, asemenea lor.

Ce părere ai despre protecția socială din România? Legislație, sprijin educaţional, accesibilitate?

Acesta este un subiect sensibil, aș vrea să cred că suntem pe drumul cel bun, dar, din păcate, cred că cel mai bine o caracterizează vorbele lui Caragiale: „admirabilă, sublimă, [..] dar lipseşte cu desăvârşire”.

Sistemul legislativ privind protecția socială trebuie regândit, încât să fie egal pentru toată lumea, și astfel încât să permită o adevărată incluziune socială a persoanelor cu dizabilități, dându-le șansa de a intra în câmpul muncii, în condițiile în care sunt apți s-o facă. Nu este manieră mai dură de a frânge visurile cuiva, decât aceea de a nu-i permite să acceadă la ceea ce el se simte capabil să facă și de a-l face să se simtă inutil pentru societatea din care, vrei – nu – vrei, face parte.

Referitor la sprijinul educațional, nu pot să-ți vorbesc decât din prisma experienței mele. Eu am avut parte de acces la școală, unde am fost tratată ca membru cu drepturi egale. De asemenea, la nivelul universității, tinerii cu dizabilități sunt acceptați cu brațele deschise, li se oferă adaptările de care au nevoie și sunt sprijiniți de cadrele didactice și, vă vine să credeți sau nu, de colegii lor, care se comportă foarte protector. Școala, așa cum am experimentat-o eu, este una care oferă o șansă fiecăruia, inclusiv celor cu dizabilități, dar nu pot generaliza.

Referitor la accesibilitate, nu pot decât să spun că „mai este mult până departe” și aici nu ține numai de municipalitate, ci și de cetățeni: este imposibil să ieși la plimbare și să nu ajungi să mergi pe carosabil, deoarece strada pietonală este blocată de vreo mașină (lucru care mi s-a întâmplat adesea și în București) sau să nu găsești locul special amenajat de parcare în fața vreunui magazin ocupat de mașina unei persoane „pe picioarele ei”. Despre rampe nu mai vorbim, uneori sunt doar că trebuie să fie (dacă sunt!), fără vreo mare utilitate pentru o persoană în fotoliu, mai ales neînsoțită.

Când şi de ce te-ai înscris în organizaţia noastră?

Iată o poveste frumoasă, care a început în 2007, când nu eram membru în asociație dar când am fost ajutată fără nicio obligație de către voi, prin intermediul OMULUI deosebit care a fost domnul Adrian Popescu. Mă angajasem la secretariat și aveam nevoie de un fotoliu electric, întrucât serviciul impunea mai multă mișcare. Iată că, fără a fi membru, am beneficiat de un ajutor nesperat care mi-a dat independența și a făcut lucrul la birou accesibil total și independent. După acest ajutor, am devenit membru al familiei ASCHFR-Pitești.

Ce te face să rămâi lângă această mare “familie” de atâţia ani?

O dată ce te-ai „născut” într-o familie, nu te mai poți despărți de ea, nu-i așa?  Sper să pot rămâne alături mulți ani de-acum încolo și, împreună, să putem să facem ca lumea TUTUROR să fie și lumea noastră.

Nu în ultimul rând, vreau să vă mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine, că mi-ați fost alături și, de câte ori am avut nevoie de ajutor, am găsit mereu o mână binevoitoare întinsă. De asemenea, vă mulțumesc pentru tot sufletul pe care îl puneți pentru a sprijini și a lupta pentru copiii cu dizabilități, care au cea mai mare nevoie să fie apărați, acceptați și integrați într-o societate care este, în egală măsură, și a lor.

POZA2

Vrei să transmiţi ceva guvernanților din România? Ce ai dori să se schimbe?

Știu că sună a lozincă, dar aș vrea să le transmit că “lumea lor este și lumea noastră” și așa cum luptă să ușureze traiul cetățenilor, așa trebuie să se gândească și la membrii mai puțin norocoși ai societății și să le creeze cadrul în care să-și poată desfășura viața, să-și fructifice talentele și să-și poată îndeplini visurile.

 

Mulțumesc!

Mulțumesc și eu! – INTERVIU REALIZAT DE LAVINIA BESNEA

decembrie 2018
L M M J V S D
« nov.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Blog Stats

  • 41.432 hits
Reclame